Un Crăciun alături de Hristos

Ian 11, 2011 by

“Aştept cu inima să se nască Hristos. Nu-mi pasă de nimic. Doar de El îmi pasă, de Hristos, căci pe El îl aştept să vină în noaptea de Crăciun. Ştiu că El îmi va aduce daruri pe care nimeni niciodată nu mi le-a adus.”

Acum aştept Crăciunul. Îl aştept nu numai eu. Cred că toţi îl aşteptăm, în afară de atei şi sectanţi, care nu sărbătoresc ceea ce nu văd cu ochii lor. În ajunul Crăciunului nu mă mai uimesc preţurile foarte ridicate la toate produsele, chiar şi la cele de cea mai proastă calitate, pentru că ele s-au încetăţenit deja destul de bine. La fel nu mă miră şi faptul că voi întâlni, tot în ajun, cerşetori şi bătrâni, stând înţepeniţi de frig pe la colţuri de străzi, cu mâna întinsă, pentru a avea, de sărbători, măcar pâine.

Cel mai mult mă gândesc la cei surzi, orbi şi muţi, care, ori nu vor putea auzi nici o colindă, din cauza defectului pe care îl au, ori nu vor putea vedea cât de frumos este bradul, ori nu vor putea îngâna măcar o frântură din urătură, pentru că aşa i-a binecuvântat Dumnezeu să fie. Multe mămici nu au ce să le pună copiilor sub brăduţ, ba chiar nici măcar un brăduţ nu au pe ce să-l cumpere. Dar cât de dezamăgiţi vor fi copilaşii care nu vor apuca să-l vadă pe Moşulică, pentru că şi acestuia i s-a golit sacul şi nu mai face daruri decât la comandă. Pentru mulţi acest Crăciun va fi unul de neuitat – întâmpinat de cei oropsiţi şi flămânzi cu lacrimi prin care străbate bucuria şi de cei din vârful „piramidei” cu infatuare prin care străbate indiferenţa.

Eu nu ştiu cum îl voi întâmpina. Mă gândeam să gătesc de toate, ca să se simtă în casă aroma sărbătorii, dar, după vreo trei zile am abandonat ideea, din simplul motiv că, făcând cheltuieli exagerate, voi satisface doar nişte nevoi modeste. În orice caz, nu mă voi putea lipsi de lumânări, care îmi vor susţine moralul. Şi, totuşi, simt că voi avea un Crăciun de neuitat, pentru că aştept cu inima să se nască Hristos. Nu-mi pasă de nimic. Doar de El îmi pasă, de Hristos, căci pe El îl aştept să vină în noaptea de Crăciun. Ştiu că El îmi va aduce daruri pe care nimeni niciodată nu mi le-a adus. Iar eu, ca o gazdă bună, îl voi invita în odaia luminată doar de şapte lumânări, şi-i voi cânta colinde, multe-multe, pe toate câte le ştiu, căci n-am uitat nici una – aşa până dimineaţă. Iar El mă va asculta atent, fără să-mi facă observaţii acolo unde voi cânta fals. În zori, El, totuşi, nu mă va părăsi, ci se va identifica cu una dintre icoanele de pe perete. Candela, încă, va mai arde şi voi simţi o căldură imensă.

Eu astfel voi petrece Crăciunul – unul sufletesc, fără bucate, fără fast, un Crăciun care să mă călească spiritualiceşte, un Crăciun alături de Hristos…

Elena CIOBANU
Chişinău

Related Posts

Share This

Lasă un răspuns


Get Widget
%d bloggers like this: