Casa sufletului nostru

Iul 11, 2011 by

"Adevărata comoară este înlăuntrul nostru. Este necesară multă muncă, ca să descoperim şi să utilizăm resursele noastre interne spre binele la care ne cheamă în permanenţă Tatăl nostru Cel din Ceruri."

"Adevărata comoară este înlăuntrul nostru. Este necesară multă muncă, ca să descoperim şi să utilizăm resursele noastre interne spre binele la care ne cheamă în permanenţă Tatăl nostru Cel din Ceruri."

E bine încă din tinereţe să ne învăţăm a pune accent pe lumea noastră interioară, să fim în contact permanent cu noi înşine, pentru că anume acolo ne regăsim. Suntem un univers, o comoară, pe care de multe ori nici n-o cunoaştem cu desăvîrşire, nemaivorbind de aceea, ca trebuie şi s-o explorăm cu multă chibzuinţă! De fapt, interiorul nostru spiritual, universul nostru valoric este singurul ce ne aparţine şi pe care îl putem stăpâni cu adevărat. Chiar dacă ne pare uneori ca suntem bogaţi şi avem multe de toate în lumea din exterior, toate acestea sînt vremelnice şi oricând putem fi uşor lipsiţi de ele.

Adevărata comoară este înlăuntrul nostru. Este necesară multă muncă, ca să descoperim şi să utilizăm resursele noastre interne spre binele la care ne cheamă în permanenţă Tatăl nostru Cel din Ceruri.

Există oameni, care reuşesc atât de bine, comod şi frumos sa-şi amenajeze casa în care locuiesc, încât nu mai doresc s-o părăsească, chiar şi pentru puţin timp. Nu mai doresc să plece undeva în praf, zgomot şi dacă chiar o părăsesc, fac acest lucru foarte selectiv. În acelaşi timp alţii, care locuiesc în dărâmături, caută orice prilej să fugă de acolo, oriunde ar fi.

Să transferăm acest exemplu pe plan spiritual. Omul care trăieşte o viaţă duhovnicească este cel ce a făcut ordine în interiorul său, în casa sa spirituală şi are acolo de toate: poezie, culori, muzică, rugăciune, virtuţi etc. Acesta este asemeni lucrătorului viei, care îşi aşteaptă rodul, pentru că în el sălăşluieşte Duhul lui Dumnezeu prin care se revarsă lumina cea dătătoare de viaţă. Se lucrează via ce va da rod bun la vreme potrivită. Dragostea, Credinţa şi Nădegdea sunt pilonii pe care va dăinui în veşnicie un astfel de sălaş duhovnicesc.

În acelaşi timp, există multă lume neînduhovnicită, persoane ce nu-şi lucrează ogorul virtuţilor, din care cauză sunt lipsiţi de Duhul luminat şi se simt neîmpliniţi, singuratici, trişti, fricoşi ca într-o noapte de întuneric obscur. Aceştia vor distracţii şi le caută peste tot şi oricînd. Pentru ei este o tragedie să rămână singuri. Dar oricât ar fugi de golul spiritual ce domneşte în sufletul lor, nu pot scăpa de el, pentru că lumea interioară o purtăm cu noi întotdeauna şi peste tot. De aceea viaţa lăuntrică are întâietate asupra celei exterioare. De aceea zadarnice sunt eforturile unora de a ieşi cu totul în exterior, în marea plăcerilor şi a distracţiilor înşelătoare, pentru că este cu neputinţă acest lucru. În ultimă instanţă toate se sfârşesc, iluziile se spulberă. Într-o zi, ne trezim în casa noastră lăuntrică pustie, ca într-o vie împânzită de volbură şi vătămători, ca pe un ogor părăsit, ca într-un câmp plin cu neghină.

Şi pentru că suntem zi şi noapte noi cu noi înşine, este mult mai bine să ne amenajăm locul pe care în realitate nu-l părăsim niciodată. Să ne curăţim casa de păienjeniş, de praf, să reparăm ferestrele stricate, prin care pot pătrunde oaspeţi nepoftiţi. Cât de bine ne va fi, dacă vom face ordine în sălaşul nostru! Atunci frumuseţea şi armonia vor veni să sălăşluiască împreună cu noi, să ne spulbere tristeţea, să ne alunge singurătatea. Atunci Dumnezeu cu Îngerii şi Sfinţii Săi ne vor fi oaspeţi permanenţi şi poate chiar vor rămâne cu noi – ca să ne lumineze şi să ne înveţe lucruri folositoare pentru mântuirea cea mult dorită de sufletul nostru!

Tatiana DOIBANI, profesoară

Liceul „Gaudeamus”, Chişinău

Related Posts

Share This

Lasă un răspuns


Get Widget
%d bloggers like this: