„Corabia lui Noie” de la Valea Perjei

Noi 23, 2011 by

A fost ceva care a marcat sufletele tuturor celor care au poposit aici… Ceva deosebit de care ne-am ataşat extrem de mult… A fost o tabără ortodoxă cu nume biblic „Corabia lui Noe”, în satul Valea Perjei, raionul Taraclia.

S-a depus o muncă asiduă, au fost depăşite numeroase obstacole până s-a ajuns ca această tabără să se deschidă. Un sat întreg s-a unit într-o familie şi, muncind din greu, au reparat căsuţele, au curăţit teritoriul. În sfârşit, când totul era pregătit, au început să se adune copii de la 9 pînă la 17 ani din diferite colţuri ale ţării, copii din familii vulnerabile, copii cu credinţă puternică şi copii care nici măcar nu ştiau încotro se îndreaptă.

Ceva asemănător s-a întâmplat câţiva ani în urmă când biserica satului a organizat tabăra ortodoxă de zi, unde erau invitaţi toţi doritorii din Valea Perjei. Se organizau excursii, am mers pe jos în pelerinaj la mănăstirea Aleksandrovka (în Ucraina). Era greu, obositor, dar făceam acest lucru cu bucurie în suflet. Probabil, anume atunci s-a şi născut ideea de a crea o tabără cu statut naţional.

Începutul a fost greu. Nu toţi copiii erau pregătiţi pentru programul zilei care-i aştepta. Doi diaconi sosiţi din Lvov, Alexandru şi Victor, împreună cu preotul satului nostru părintele Ioan, făceau tot posibilul ca sufletele bulversate să-şi găsească liniştea. Rugăciunile se repetau de mai multe ori pe zi, distracţiile erau substituite de ascultări, punându-se accentul pe educaţia duhovnicească.

Când drapelul taberei fuse ridicat, pe cer, instantaneu, a apărut curcubeul. Părintele Ioan, fiind de origine ucrainean, a spus atunci: „Curcubeu înseamnă „raiduga” (curba raiului), astfel motivându-se acest semn”.

Scopurile taberei, care din start păreau atât de depărtate, şi-au atins ţinta. Ba chiar mai mult, acei copii care iniţial se opuneau programului propus de către organizatori, spre sfârşit nu mai doreau să plece.

Iată ce-a mărturisit Andrei Vacarciuc, 17 ani, din Chişinău: „Când am venit aici, nu ştiam că tabăra este ortdoxă. Mă aşteptam la altceva decât am aflat pe loc. Primele zile eram şocat de programul pe care-l urmam, până şi denumirea de camere mă nedumerea, ele fiind numite „chilii” dar spre sfârşit m-am pomenit cu nedorinţa de a pleca. Am plecat, totuşi – n-am avut încotro. Ajungând însă acasă, nu-mi găseam liniştea. Am sunat şi am rugat să fiu angajat în orice funcţie, numai să fiu acolo. Mi s-a răspuns că se acceptă şi sunt aşteptat. Credeţi-mă, săream de bucurie. Iată-mă acum aici, între voi, în calitate de educator. De va mai exista această tabără, voi face tot posibilul să mă implic şi să fiu alături de voi”.

Iulia GHERŢA

s. Valea Perjei, r-nul Taraclia

Related Posts

Tags

Share This

Lasă un răspuns


Get Widget
%d bloggers like this: