Noi, Biserica Luptătoare

Feb 25, 2012 by

În filmul „Pocăinţa”, apărut la apusul imperiului sovietic, un personaj întreabă: „Drumul acesta duce spre biserică?” şi, primind răspuns negativ, exclamă :”La ce bun drumul, dacă nu duce spre biserică?!”. Această frază a fost ca un fulger în întunericul de atunci. Ca o revelaţie, ca o dojană pentru lepădarea de credinţă, ca un îndemn, ca o veste bună.

Într-adevăr, în orice localitate, toate drumurile duc la biserică. Şi atunci când lăcaşele sfinte sunt aruncate în aer sau prefăcute în muzee, depozite etc., drumurile, asemeni oamenilor, îşi pierd menirea şi rostul.

La ce bun, am putea continua, mai multe ocupaţii, cercetări ş.a., dacă ele nu sunt mântuitoare? De ce studiem atâtea lucruri, dar ocolim ştiinţa despre suflet? Doar în felul acesta rămânem nepregătiţi duhovniceşte şi nu suntem în stare să deschidem uşa sufletului pentru a-L putea întâmpina pe Domnul nostru Iisus Hristos.

De ce biserica este o încununare a drumului? Fiindcă ea nu înseamnă numai zidurile între care se săvârşesc sfintele taine, ci şi mulţimea nenumărată a creştinilor – vii şi răposaţi. Cei care au adormit întru dreapta credinţă – mucenici, mărturisitori, nebuni pentru Hristos ş.a. – formează Biserica Triumfătoare. Iar noi, cei care suntem în viaţă – Biserica Luptătoare.

Şi este de datoria noastră să purtăm cu cinste acest înalt titlu, care presupune o luptă continuă pentru Adevăr.

Leo BORDEIANU

Related Posts

Tags

Share This

Lasă un răspuns


Get Widget
%d bloggers like this: