Cărbunele încins al rugăciunii

Mar 15, 2012 by

De pe când trăiam în Atkarsk, mi s-a întipărit în memorie o întâmplare, care m-a marcat pentru toată viaţa. Este vorba de sosirea episcopului de Saratov Iacov.
Poporul îl considera sfânt. După liturghie, el a ieşit pe amvon, a aruncat o privire pătrunzătoare asupra celor prezenţi şi, observând copiii, între care eram şi eu, a zis:
– Copii! Apropiaţi-vă!…
Ne-am apropiat – câţiva copii în frunte cu mine. Stăteam chiar în faţa vlădicăi şi el, ca şi cum adresându-se mie, a început să vorbească:
– Copii, vreau să discut cu voi despre rugăciune. Ştiţi cum trebuie să vă deprindeţi cu ea? Mai întâi, rugaţi-vă câte puţin, însă cât mai des. Rugăciunea este asemeni scânteii – pe parcurs ea se poate preface într-o flacără mare. Dar pentru aceasta e nevoie de efort permanent, de timp şi de pricepere. Să examinăm, bunăoară, doi cărbuni – unul încins şi unul simplu, rece.
Încercaţi să-l aprindeţi pe cel rece cu focul celuilalt. Ce trebuie de făcut pentru aceasta? De apropiat cărbunele rece de cel încins. Dar şi apropiindu-i nu veţi reuşi să aprindeţi cărbunele rece. Numai dacă veţi sufla câte puţin şi fără oprire peste cărbunele încins în scurt timp cărbunele rece va fi cuprins de flăcări. Atunci vor arde nu doar ambii cărbuni, ci şi tot ce veţi pune între ei, declanşându-se o mare de flăcări.
Dar de cât timp, muncă, răbdare şi statornicie e nevoie pentru a aprinde în sobă nişte lemne sau cărbuni umezi!… Ţin să vă spun, copiii mei, că rugăciunea este o flacără, un cărbune încins, iar sufletul – un cărbune rece. De aceea şi trebuie să ne rugăm zilnic – ca şi cum am apropia cărbunele rece al inimii de cărbunele încins al rugăciunii şi am sufla câte puţin peste el. Credeţi-mă, copii, că dacă mă veţi asculta şi vă veţi ruga în fiecare zi câte un pic, dar permanent, atunci inimile voastre vor fi cuprinse de dragostea focului dumnezeiesc. Fiţi atenţi însă – nu vă rugaţi cu elan mare şi trecător, nu împrăştiaţi scântei din cărbunele încins al rugăciunii. Nu uitaţi că elanul mare e urmat de lene, iar cu scântei nu poţi aprinde cărbunele inimii.
Începeţi aşa: mai întâi trei metanii: spuneţi „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumne-zeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul” şi faceţi o metanie, apoi: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul” şi iarăşi o metanie; „Toţi sfinţii, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine păcătosul”, o metanie, şi atât. A doua zi repetă neapărat. Şi continuă aşa din zi în zi. Atunci veţi observa, copii, că la început lenea vă va copleşi ca o povară, dar făcând permanent câte trei metanii, veţi vedea că în loc de trei o să doriţi să faceţi mai multe şi însăşi rugăciunea va cere de la voi înmulţirea metaniilor. Aceasta va însemna că inimile voastre, asemeni cărbunilor, au început să se încingă cu puterea credinţei şi să se înflăcăreze cu dragoste de Dumnezeu şi că statornicia voastră a început să dea roade, care măresc setea de rugăciune…
Verificaţi, copilaşilor, cuvintele mele şi veţi vedea că se întâmplă anume aşa cum v-am spus. Adresaţi-vă lui Dumnezeu precum mamei: El este bun şi atotcunoscător, El ne iubeşte aşa cum mama îşi iubeşte copiii. Dacă îl veţi ruga, El neapărat vă va auzi şi vă va îndeplini rugămintea, numai dacă ea nu e opusă voii Sale sfinte. El însuşi a spus: „Cereţi şi vi se va da”. De aceea adresaţi-vă Lui cu îndrăzneală în toate nevoile: dacă eşti elev, îndoaie genunchii, dar astfel încât să nu te vadă nimeni în afară de Dumnezeu şi cere ca El să-ţi lumineze mintea şi memoria. O să vezi că vei însuşi lecţiile mai repede şi mai bine decât alţii sau decât tine pe când nu te adresai lui Dumnezeu. Faceţi aşa înainte de orice lucru.
Rugaţi-vă, copilaşi, rugaţi-vă cât mai des; iertaţi-i pe cei care vă obijduiesc şi Domnul păcii va fi întotdeauna cu voi. În fiecare seară şi zi căieşte-te în faţa lui Dumnezeu de păcatele săvârşite şi cere mila Lui, străduieşte-te să nu mai faci păcatul mărturisit şi dacă vei mai păcătui imediat căieşte-te şi zi: Doamne, am păcătuit, miluieşte-mă şi ajută-mă să mă corectez. Şi El te va ierta şi îţi va ajuta să te corectezi. Copii, rugaţi-vă cât mai des lui Dumnezeu şi El vă va mântui.
Această povăţuire m-a marcat atât de mult, încât acum, după atâţia ani, o notez din memorie ca dintr-o carte.
După ce vlădica şi-a terminat cuvântul de învăţătură, am luat de la el binecuvântare şi, din seara acelei zile memorabile, am început zilnic să fac câte trei metanii: Domnului Iisus, Maicii Domnului şi Tuturor Sfinţilor.

S. NILUS

Related Posts

Tags

Share This

Lasă un răspuns


Get Widget
%d bloggers like this: