O surpriză pentru părintele Teodosie

Dec 14, 2014 by admin

Profesorul examină atent lucrarea lui Bogdan, apoi o expuse în văzul tuturor pe tabla din faţa clasei, anunţând cu voce gravă:
– Bravo, Bogdane!.. Copii, avem în clasă un adevărat talent!.. Priviţi opera colegului vostru! Cât de perfect aplică el gradaţia de ton şi calităţile spaţiale ale culorilor calde şi reci! Spectrul general al picturii redă obiectul în interdependenţă cu mediul ambiant… Parcă mâna unui maestru a preluat penelul pentru a efectua lucrarea… Atât de clar e surprinsă corelaţia luminii şi umbrei!..

La recreaţie copiii se apropiau de Bogdan, exprimându-şi mirarea, sau admiraţia. Unii o făceau sincer, alţii, poate, din invidie. Dar în vremea asta în găoacea talentului se cocea de acum un concept de anvergură…
Într-o amiază, când părinţii erau la serviciu, Bogdan îşi luă servieta cu vopsele, urcă pe bicicletă şi opri tocmai în faţa bisericii. Aici, la intrare, pe frontispiciul clopotniţei, el chitise demult un loc cu fond alb, imaculat. „Ce spaţiu grozav pentru o probă graffiti!”, se încurajă băiatul, hotărât să se apuce cât mai repede de treabă. „Cea mai potrivită încercare ar fi o scenă biblică… O surpriză pentru părintele Teodisie…”, zâmbi el şmechereşte şi prinse a haşura cu un cărbunaş schiţa: vroia să situeze pe fundalul cerului înstelat imaginea Sfintei Cruci, împresurată cu raze vii, strălucitoare – simbolul luminii dumnezeieşti.

N-apucă bine pictorul să-şi desfăşoare proba că alături răsări ca din pământ moş Terinte, clopotarul satului. „Ce faci aici, măi uşernicule!”, se răsti moşneagul la el. „A-apăi, i-iaca zugrăvesc… „. „Las-că-i spun eu părintelui cum mâzgăleşti tu pereţii …” Moşul plecă într-un minut. Nu zăbavă veni preotul, însoţit de primarul comunei. Pe loc se iscă un tărăboi cu probozeli şi supărări, care se încheie cu confiscarea penelurilor cu tot cu vopsele. A doua zi colegii dintr-a şaptea, dar şi toată şcoala, vorbeau de acum de isprava necuviincioasă a camaradului-zugrav. Directorul şcolii îl ameninţă chiar cu exmatricularea.
Acasă mama îl dojeni rău. Necăjit de atâta hărmălaie, Bogdan ieşi umilit din ogradă cu gând să-i ceară un sfat profesorului de desen, pictor renumit prin părţile lor. Profesorul îl ascultă compătimitor apoi, cuprinzându-l părinteşte de umeri, zise: „Las-că aranjăm noi altfel lucrurile… Aşteaptă până mâine”.

În ziua următoare după lecţii Bogdan fu chemat la primărie. Chiar în holul clădirii băiatul îl văzu pe profesorul de desen, discutând ceva aprig cu primarul, preotul şi încă o faţă bisericească. După cum înţelese el, persoana venită era de la Episcopia Bălţului…
Aproape toată vacanţa de toamnă Bogdan şi profesorul au lucrat împreună, pictând în ulei, pe panoul clopotniţei, o frescă murală cu simbolul Sfintei Cruci – taman aşa cum şi-o imaginase la început tânărul entuziast. Trecătorii se minunau de frumuseţea tabloului apărut sub ochii lor…

În ajunul Anului Nou, la ultima lecţie de dirigenţie, elevii dintr-a şaptea se pomeniră în clasă cu directorul şcolii şi parohul bisericii din sat. Directorul a vorbit calm în faţa asistenţei şi a povestit în detalii despre lucrarea demnă a lui Bogdan, cerându-şi, într-un fel, iertare pentru mustrările de altă dată. La fel şi preotul, în numele enoriaşilor, i-a mulţumit tânărului artist plastic pentru creaţia sa, înmânându-i în faţa clasei o Biblie cu poze colorate şi un ceas de mână din partea Episcopiei. „Băiete, ne-ai făcut cu adevărat o mare surpriză. Te poftim pe viitor să participi şi la alte lucrări…”, încheie părintele, binecuvântându-l…
Până seara târziu Bogdan a răsfoit cartea-cadou, studiind riguros lucrările picturale cu scene biblice. În după-amiaza aceea băiatul era cel mai fericit om din lume…

Andrei MOROŞANU