Fiii risipitori
“Mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi”, spune Sfânta Scriptură (Matei 22, 14). Dar nu Domnul este cel care ne alege, ci noi înşine suntem responsabili de măsura în care “ne alegem”, ne apropiem de Dumnezeu, mergem în întâmpinarea Lui, jinduim întâlnirea cu El.
Facem parte dintr-un popor eminamente creştin-ortodox. Şi aceasta ne uşurează sarcina, ne avantajează. Pentru că nimic nu lucrează mai puternic şi mai sigur decât tradiţia. Totodată, trebuie să recunoaştem că am fost într-o lungă şi dureroasă eclipsă. Dar s-a săvârşit minunea! După zeci de ani de aflare departe de Dumnezeu, ţara a revenit pe făgaşul credinţei strămoşeşti, se refac şi se construiesc lăcaşele sfinte. Morţi am fost şi am înviat, pierduţi am fost şi ne-am aflat. Ca popor.
Dar problema revenirii acasă, în sânul adevăratei credinţe, la picioarele Tatălui, a Domnului este a fiecăruia dintre noi. Îndeosebi a celor care am fost copii în timpurile de prigoană.
Cine până acum a avut smerenia şi îndrăzneala să strige: “Tată, am greşit la cer şi înaintea Ta”. Fără acest strigăt însă, de pocăinţă, nu există schimbare. Sau avem nevoie de 40 de ani, asemeni poporului ales, pentru a ne regenera ca popor credincios?
Fiecare în parte trebuie să se smerească şi să îndrăznească să se apropie de Tatăl cel Ceresc. Şi atunci vom avea şansa tresăririi de bucurie la auzul cuvintelor Tatălui: “Mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat”.
Leo BORDEIANU