Lecţia Învierii
Veniţi de luaţi Lumină! Această exclamaţie precede gloriosul şi în fiecare an noul şi irepetabilul imn al Învierii: “Hristos a Înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!”.
Călătoria Postului Mare, drapată cu negru, se încheie aici – la aprinderea Luminii Sfinte pe Mormântul Domnului şi la Învierea Mântuitorului lumii. Pentru a simţi în toată plinătatea sa bucuria Învierii, trebuie să treci prin tristeţea strălucitoare a celui mai mare şi aspru post de peste an, prin amărăciunea cumplită a Săptămânii Patimilor. Numai astfel Lumina Sfântă este dorită, râvnită, aducătoare de pace, armonie şi biruinţă. Biruinţă asupra morţii, asupra morţii sufletului.
Călătoria Postului Mare se încheie, iar călătoria vieţii duhovniceşti abia începe, mai bine zis, se reiterează la un nivel mai înalt, îmbogăţit de Lecţia Învierii. În viaţa duhovnicească avem foarte mult de învăţat. Or, învăţătura ne ajută să trecem peste ispitele văzute şi nevăzute. Dar veţi zice că şi unii învăţaţi sunt păcătoşi. E adevărat, ei au acumulat multă învăţătură, însă ea este rece, nu-i învăţătura Dragostei, a Evangheliei, a lui Hristos. Pentru o viaţă duhovnicească îmbunătăţită trebuie să învăţăm de la Cuvântul Lui, de la Faptele Lui, de la Minunile Lui, de la Patimile Lui, de la Răstignirea şi de la Învierea Sa.
Hristos a Înviat!
Leo Bordeianu