Lanţurile rup ale Tale rugi

Dec 16, 2015 by admin

Vai de ţara care serbează zgomotos în ziua Prohodului Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu! Refugiat de larma sărbătorii între zidurile mănăstireşti, percepi mai pătrunzător cântările din prohodul Maicii Domnului şi, îndeosebi, aceasta: „Săvârşim toţi astăzi/ Ducerea de la noi/ A maicii Cuvântului, curăţindu-ne/ Mintea, inima, trupul şi sufletul”.

Între zidurile mănăstirii, unde te simţi mai apărat şi mai aproape de cer, sună mai firesc şi cântarea: „Mutarea în cer/ A curatei maicii Tale, Doamne,/ A unit acum pe oameni cu Îngerii”.

Pentru cei prezenţi la prohod şi pentru cei ameţiţi de sărbătoare se cântă: „Preoţi şi poporul/ Şi toţi cei credincioşi,/ Te rugăm să ne primeşti cu smerenie,/ O, stăpână, rugăciunea noastră azi”. Şi, mai departe: „ Domnitori ce judecaţi popoare,/ Tineri, tinere, cântare toţi să-nălţăm/ Maicii Împăratului Hristos din cer”.

Îndemnul este străveziu. Şi e preluat, pentru cei neîncrezători, nu o dată: „Stăpâni, Domni şi Puteri toate,/ Limbi, popoare, neamuri ale pământului/Adormirea Preacuratei lăudaţi”.

La sicriul Maicii Domnului, „ucenicii toţi” au venit „prin văzduh fiind purtaţi”, „răpiţi de nori”. Noi avem aparate de zbor şi diverse maşini, dar nu avem dragostea de a veni la Adormirea Preacuratei. Chiar dacă şi venim cu trupul, se întâmplă să nu putem ieşi din cătuşele acestuia.

De aceea şi nu primim răspunsul multrâvnit atunci când ne rugăm: „Din multe nevoi,/ întâmplări, necazuri izbăveşte/ Pe acei care în Tine nădăjduiesc”. Dar se ştie că: „Lanţurile rup/ Ale Tale rugi, curată Pruncă,/ Şi din toată munca scapi pe cei ce cinstesc/ Cu credinţă sfântă Adormirea Ta”.

Nu zădarnic spunea părintele Cleopa că: „Maica Domnului este mama noastră din cer şi de pe pământ! Împărăteasa cerului şi a pământului!”. Cinstind-o şi rugându-ne ei, putem primi „ajutor şi în timpul vieţii, şi în clipa morţii, şi în ziua Judecăţii”.

Leo BORDEIANU