Valeriu Gafencu

Ian 11, 2011 by admin

Valeriu Gafencu (24.12.1921 – 18.02.1952) s-a născut în comuna Sîngerei (jud. Bălţi). Student în anul II al Facultăţii de Drept din Iaşi, în 1941, a fost arestat pentru apartenenţa sa la Frăţiile de Cruce şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică.

În închisoare Valeriu Gafencu începe a se concentra foarte puternic, cu toată fiinţa, asupra vieţii spirituale, trăieşte în rugăciune, practică rugăciunea inimii şi îi îndeamnă şi pe alţii să o facă. Avea multă dragoste, se dăruia lui Hristos şi celor din jur.

Avea o bucurie şi o fineţe sufletească pe care doar la copiii fără prihană o mai găsim. Se înveselea de o floare cât de mică, dăruia buchete de flori colegilor din închisoare, scria şi compunea cântece cu caracter duhovnicesc care, în zilele noastre, se cântă prin mănăstiri.

Din Aiudul vechiului regim a ajuns în iadul comunist de la Piteşti. Bolile, lipsa hranei şi a medicamentelor i-au grăbit sfârşitul trupesc, dar sufletul lui s-a întărit şi a strălucit întru Hristos.

Publicăm câteva fragmente din scrisorile adresate surorilor sale Valeria, Eleonora şi Elisabeta în care Valeriu Gafencu le dă sfaturi şi îndrumări duhovniceşti.

“Dragile mele surori, vă rog păziţi-vă de păcat, trăindu-vă viaţa în curăţenie! Apropiaţi-vă cât mai mult inimile de Dumnezeu, de cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, căci de la El şi numai de la El, ne vine tuturor mântuirea. În viaţa aceasta credinţa e totul. De aceea, omul fără credinţă e mort.

Nu cunoştinţe multe ni se cer nouă, ci virtuţi şi fapte bune. Vă vorbesc în modul cel mai serios: faceţi-vă un examen de conştiinţă cât mai amănunţit. Cercetaţi-vă bine viaţa. Adânciţi-vă în interiorul fiinţei voastre şi cunoaşteţi-vă pe voi înşivă, cu toate păcatele şi greşelile săvârşite în viaţă. Scrieţi-le şi duceţi-vă în faţa preotului (duhovnicului) şi le mărturisiţi. Niciodată nu e prea târziu.

Vă rog din suflet citiţi Biblia. În fiecare seară, înainte de a vă culca, în jurul mamei, strângeţi-vă voi, copile scumpe ale inimii mele, şi, cu seninătate, reculegeţi-vă câteva momente şi citiţi câte un capitol din Evanghelie, un capitol din Epistole şi câte un psalm. Cu multă evlavie apoi, faceţi-vă rugăciunea de seară. E mult mai bine primită de Dumnezeu rugăciunea în comun, pentru că sufletele toate se întâlnesc în acelaşi duh şi se înalţă spre cer cu multă cucernicie şi tărie. Vă rog foarte mult, trăiţi cele ce vă rog.”