Lumină mare şi crescută parcă

"Când intrăm în biserică, ne izbeşte lumina mare şi crescută parcă, ce ne năvăleşte prin ferestre înalte, boltite."
Intrăm într-o hudiţă lungă în gospodăria maicilor de la “Răciula”. Căsuţe cu cerdac, grădiniţe de flori, albituri întinse pe funioare la uscat. Pe o uşă deschisă se zăresc, tocmai în cămeruţa din fund, stative de şiac… E o viaţă vioaie de furnici harnice. E aceeaşi viaţă de muncă, curăţenie aprigă şi de iuţi necazuri femeieşti, ca şi în poeticele mănăstiri din munţii Neamţului.
Când intrăm în biserică, ne izbeşte lumina mare şi crescută parcă, ce ne năvăleşte prin ferestre înalte, boltite. Nimic din taina şi penumbra tradiţională. Aici totul e vesel, curat, lustruit, duşumele frecate, perdeluţe brodate. Sfinţii ne privesc cu prietenie, Maica Domnului ne zâmbeşte.
Mihail SADOVEANU