A fi ortodox

Feb 16, 2011 by admin

Există o diferenţă între a şti şi a fi. Cunoaşterea încă nu înseamnă conştientizare. Şi de la conştientizare a unui adevăr până la asumarea lui, de asemenea, este o distanţă, care nu poate fi neglijată. Pentru a o depăşi e nevoie de efort sufletesc. Uneori de jertfă.

Abc-ul creştinului ortodox este de neconceput fără de o experienţă duhovnicească oricât de mică. Fără de o rugăciune înainte de masă, înainte de somn, înainte de orice lucru. Părintele Gheorghe Calciu îşi amintea cu nostalgie de felul în care le vorbea mama, atunci când el cu fraţii se plângeau că îi dor picioarele la slujbele lungi: „Mă, voi nu ştiţi ce înseamnă rugăciunea şi nu ştiţi să vă rugaţi lui Hristos, dar durerea picioarelor voastre este rugăciunea voastră către Dumnezeu. Asta-i rugăciunea voastră, când te dor picioarele pentru Hristos. Să-ţi obosească trupul pentru Hristos, că nu ştii să te rogi”.

Este una să ştii cum se face semnul crucii, unind trei degete în semnul Sfintei Treimi – Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Sfântul Duh – şi îndoindu-le pe celelalte două în semnul credinţei în firea dumnezeiască şi omenească a Mântuitorului şi e cu totul altceva să-ţi faci semnul crucii în locul şi în momentul potrivit.

Este una să ştii ce stil arhitectural are biserica din preajmă şi e cu totul altceva să intri sub cupolele ei. Sf. Ioan de Kronştadt spunea: „Ce bogăţie minunată se află în Biserică, bogăţia credinţei, speranţei şi iubirii, bogăţia bunătăţii, a milei, a înţelepciunii lui Dumnezeu, bogăţia minunilor, a curăţirii de păcate, a sfinţirii, a luminării, a mângâierii, păcii, libertăţii duhovniceşti!”.

Desigur, nu poţi să îndrăgeşti ceea ce nu cunoşti. Cu ajutorul Sfinţilor Părinţi ne propunem să vărsăm lumină asupra universului ortodox, lumină care să se prefacă în iubire, în faptă bună, în asumare, în devenire.

Leo BORDEIANU