Bunica-nchide-uşa

Feb 16, 2011 by admin

Era o bătrână într-un sat, căreia nepoţii îi spuneau Bunica-închide-uşa.

Porecla asta şi-o căpătase pentru că, ori de câte ori nepoţii ei plecau în oraş, la şcoală sau la cine ştie ce treabă, ea le spunea:

– Dumnezeu să-ţi ajute, nepoate, să poţi închide uşile bine. Iar dacă vreunul o întreba: „Ce uşi, bunico?”, ea îi răspundea:

– Pe unde vei merge, bagă bine de seamă să închizi întâi uşile urechilor tale la toate şoaptele ispititoare ale Satanei. Pe urmă să închizi uşile ochilor tăi: să nu citeşti cărţi rele, pline de otravă, şi să nu te duci nicăieri unde inima ta se poate otrăvi cu priveliştea ochilor. Tot aşa cu uşa gurii. Adu-ţi aminte de vorba veche: „Pune, Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire buzelor mele”. Şi mai adu-ţi aminte de ce-a spus Mântuitorul: pentru orice cuvânt nefolositor sau rău, omul va da socoteală în Ziua Judecăţii. Dar, mai presus de toate, nepoate dragă, să închizi bine uşa inimii tale împotriva ispitelor rele. Să laşi deschise uşile tale numai pentru Dumnezeu. De vei face aşa, noroc mare te va întâmpina în viaţă.