Cicatricea din suflet

Mar 12, 2011 by admin

În clasele primare ale şcolii sovietice copiilor li se servea lapte. Nu era o idee rea, dar în Postul Mare apăreau probleme grave. Or, unii copii refuzau categoric să se înfrupte. Iată unul dintre multele cazuri de mărturisire a credinţei în Dumnezeu de către copiii creştini.

Fiind fiica preotului din sat, am fost învăţată că postul e post pentru toţi – şi pentru mici şi pentru mari. În clasa a doua sau a treia s-a întâmplat să se îmbolnăvească învăţătoarea noastră, care tacit incuviinţa totul ce ţinea de credinţă.

Noua învăţătoare de la bun început nu mă avu la inimă. Iar în Postul Mare, zilnic eram atacată de „dragostea” ei. Într-o zi, pe când toţi colegii serveau lapte, eu, refuzându-l ca de obicei, stăteam într-o parte. Atunci, după mai multe împunsături verbale, învăţătoarea arătă cu mâna spre ferestruica deschisă şi anunţă zeflemesitor: „Copii, fiţi atenţi, acuşi ei (adică mie) o să-i crească aripi şi o să-şi ia zborul prin ferestruică”. Toţi au izbucnit în râs, imaginându-şi probabil cum voi zbura pe deasupra clasei.

… Au trecut zeci de ani. S-au schimbat multe. S-a schimbat şi fosta mea învăţătoare. Acum, încărunţită şi înţelepţită, este o bună enoriaşă a bisericii din sat.

Ala C.