Drapelul lui Hristos
Când copiii au venit în prima zi la şcoală, părintele învăţător a citit rugăciunea şi i-a binecuvântat. Apoi li se adresă:
– Ştiţi voi oare, copii, după ce semn se poate recunoaşte un creştin ortodox? Gândiţi-vă bine. Noi toţi – creştinii – aparţinem lui Hristos, suntem supuşii Lui. Ştiţi voi oare că împăratul le dă supuşilor săi drapele pentru a putea deosebi armata sa de cea a duşmanului? Cu aceste drapele ostaşii luptă. Înving şi mor. Astfel şi Hristos a dat supuşilor Săi un drapel deosebit: îl vedem pe bisericile Domnului şi la piepturile credincioşilor.
– Crucea! Crucea! Au exclamat cu bucurie elevii.
– Da, sfânta şi de viaţă făcătoarea Cruce este minunatul drapel şi însemnare a creştinului. Crucea i se pune acestuia la Sfântul Botez şi el nu se desparte de ea toată viaţa: cu crucea moare şi pe mormânt i se pune tot crucea. Cu crucea el va veni la Straşnica Judecată a lui Hristos. Creştinul poartă crucea pentru a-şi aminti întotdeauna de Hristos, Mântuitorul său şi pentru a face voia Lui sfântă. Despre cel ce umblă cu minciuni şi procedează rău se spune: „El n-are cruce”. Iar voi, copilaşi, aveţi cruce?
Majoritatea copiilor cu bucurie îşi arătară cruciuliţele, iar câţiva au început să plângă, zicând că au avut cruciuliţă, dar au pierdut-o.
– Sunteţi copii buni, dacă plângeţi pentru pierderea crucii, cu blândeţe le-a spus părintele. Crucea Domnului este bogăţia noastră cea mare.!
După aceea a împărţit cruciuliţe copiilor care nu le aveau. Dar, înainte de a le pune cruciuliţa la gât, părintele i-a binecuvântat cu ea, le-a dat să o sărute şi a zis:
– Purtaţi crucea şi să o aveţi întotdeauna în inimă. Fiţi vrednici de drapelul lui Hristos.
Feţele copiilor iradiau de bucurie.