Sfinţii 40 de Mucenici (22 martie)

Mar 12, 2011 by admin

Sfinţii 40 de mucenici erau soldaţi creştini, aflaţi în slujba împăratului roman păgân Licinius. În fruntea lor se aflau trei viteji, greu încercaţi în războaie, pe nume Chiron, Candid şi Domos. Aflând despre credinţa lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor, spunându-le: “Precum în războaie aţi luptat vitejeşte pentru împăratul nostru, tot aşa şi acum arătaţi-vă credinţa şi aduceţi jertfele poruncite. Alegeţi: ori vă supuneţi, ori veţi înceta de a mai fi oşteni şi veţi fi chinuiţi!”. Şi îi aruncă pe toţi în temniţă.

Stând ei acolo şi cântând psalmi întreaga noapte, iată că li se arătă chiar Domnul nostru Iisus Hristos, care îi îmbărbătă să rabde până la capăt toate chinurile ce vor veni peste ei.

În cele din urmă, guvernatorul a hotărât să-i îngheţe în lacul Sevastiei. În acea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor.

Unul dintre ei, nemaiputând răbda frigul, a ieşit din lac, dar a murit pe loc. Ostaşii de pe margine, care îi păzeau, adormiseră, numai străjerul temniţei nu dormea. El a fost atât de impresionat de cele petrecute şi de credinţa celor patruzeci de mucenici, încât a intrat în apa rece, strigând: “Şi eu sunt un creştin!”. Numele sau era Aglaie.

După zdrobirea fluierelor picioarelor, unul dintre ei, Meliton, care din pricina vârstei mai tinere şi a puterii trupeşti mai sufla încă, a fost lăsat la o parte, socotind că poate îşi va schimba gândul. Dar mama lui, care în tot timpul cât mucenicii pătimiseră, rămăsese pe lângă el, se temea ca nu cumva tinereţea şi dragostea de viaţă să-i insufle în cele din urmă teamă şi să se arate nevrednic de ceata şi de cinstea celorlalţi.

De aceea sta încremenită şi cu trupul şi cu privirea, dându-i curaj şi zicând: „Fiul meu preadulce, mai rabdă puţin, ca să ajungi cu adevărat şi fiu al Tatălui Celui din ceruri. Nu te înfricoşa de chinuri, căci, iată, Hristos Dumnezeu îţi stă ţie într-ajutor. Nu vei mai întâlni mai departe nici o neplăcere, nici o durere; toate acelea au trecut, pe toate le-ai învins cu vitejia ta; după acestea va fi numai bucurie, desfătare, odihnă şi veselie, din care te vei împărtăşi împărăţind împreună cu Hristos şi vei fi rugător pe lângă Dânsul, pentru mine, mama ta”.

În această zi, întru pomenirea celor 40 de mucenici, creştinii dau de pomană mici colăcei rotunzi sau în formă de 8, care se coc în cuptor, din aluat dospit, se ung cu miere şi se presară cu nucă.