Minunea Luminii Sfinte

"Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând, şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le."
Este cea mai relevantă minune a ortodoxiei. Lumina sfântă se aprinde deasupra mormântului Mântuitorului numai şi numai în ziua prăznuirii Paştilor de către ortodocşi după stilul vechi.
În Sâmbăta Mare, în jurul orei 13.30, patriarhul, însoţit de clerici, intră în altarul încăpător al bisericii Mormântului Mântuitorului, şi înconjoară Cuvuclia (paraclisul în care se află lespedea funerară) de trei ori. În faţa acesteia, lasă veşmintele arhiereşti şi rămâne doar într-o reverendă albă, arătând, astfel, că nu duce cu sine chibrituri sau alte obiecte ce ar putea aprinde focul. În vremurile de demult, în aceste momente ienicerii turci urmăreau atent dacă nimeni dintre cei prezenţi nu încearcă să aprindă sau să transmită către patriarh astfel de obiecte.
Înainte de pogorârea Sfântului Foc, în biserică apar, în diverse locuri, mici fulgere prevestitoare, care scapără şi şerpuiesc pe pereţii şi coloanele interioare. Apoi izbucneşte un nor de lumină, născut dintr-un stâlp de foc ce pogoară prin deschizătura cupolei. Patriarhul împarte credincioşilor lumina sfântă, care se râspândeşte instantaneu prin biserică, inundând totul. Pentru o scurtă durată de timp acest foc deţine o calitate nemaiîntâlnită: poate fi luat în palmă fără să dăuneze. Credincioşii îşi scaldă în el feţele, mâinile, părul, fără a suferi vreo arsură.
Apoi, lumina sfântă este transmisă mai departe: în Ierusalim şi, pe calea aerului, în Cipru şi în ţări mai îndepărtate. Începând cu anul 2003, lumina sfântă este adusă şi în Republica Moldova.