Cartea vieţii

Apr 14, 2011 by admin

Ai grijă, omule, viaţa e o carte
În care-ţi scrii neîncetat,
Pe file albe, noi, imaculate
Şi pasul bun, şi cel necumpătat.

Şi tot ce-n cartea ta vei scrie
Cu bunătate, sau cu rău,
Va fi în Ceruri mărturie,
Citit va fi de Dumnezeu!…

Căci peste ani, târziu, odată,
Soseşte clipa când tu vrei
S-ascunzi, ca Domnul să nu vadă
Ce-ai scris cu-al faptelor condei.

Dar cele vorbe, gânduri rele,
Ce-au lăsat urme ca de scrum,
De te-ai ruga şi ploii să le spele,
Nu le poţi şterge nicidecum;

Şi fapta ta nechibzuită
Ce tăiniueşte-al tău păcat,
Nu te gândi că-ţi va permite
Să-nlături tot ce-a fost pătat!

Doar mila, plânsul, pocăinţa
Şi rugăciunea ne-ncetată,
Vor şterge tot, ce-a scris peniţa,
Pân’ foaia iar va fi curată.

De-aceea, scrie-n Cartea Vieţii
Doar ce-i plăcut lui Dumnezeu,
Păstrează-a fileleor fineţe
Nu le păta cu nici un rău.

Mariana VASILACHI-GROSU