Să mergem după Hristos. În jurul Chişinăului cu rugăciune

Aug 12, 2011 by admin

Anul acesta am fost şi eu la Drumul Crucii în jurul capitalei. M-a impresionat foarte mult cum această mulţime mare de oameni a venit să se roage împreună.

Am venit la Porţile Oraşului chiar de la început. Stând în genunchi, pe iarba plină de rouă, mi-am plecat şi eu, capul şi sufletul înaintea Maicii Domnului, cântându-i: „Bucură-Te, Bucuria noastră, acoperă-ne pre noi de tot răul cu Cinstitul Tău Omofor”.

În momentul pornirii acestui alai deosebit, nu ştiu de ce, dar inima mi-a săltat de bucurie. Cred că de frumuseţea şi solemnitatea clipei.

Înaintea crucii era dus felinarul, apoi prapurii (steagurile de biruinţă ale creştinilor), apoi icoana Maicii Domnului, Păzitoarei şi Apărătoarei noastre. în urma ei mergeau preoţii, călugării şi poporul. M-a uimit faptul, că, înconjurând oraşul, toată ziua am mers cu faţa spre soare. Aşa trebuie să mergem întreaga viaţă – cu sufletul îndreptat spre Hristos, Soarele Dreptăţii. Pentru că aşa au mers veacuri la rând toţi creştinii ortodocşi. Au mers până au ajuns la Domnul în Rai.

Drumul Crucii în jurul Chişinăului, de 70 km, nu-i uşor. O zi şi o noapte pline de rugăciune continuă. La un moment dat mi s-a părut că gata, nu mai rezist. Mă dureau picioarele şi eram gata să mă opresc. Dar o doamnă m-a sfătuit: „Fă cruce la picioare şi zi: „Doamne, ajută-mă!, „Măicuţa Domnului nu mă lăsa!”. Am făcut cum mi-a spus şi greutatea din picioare s-a dus.

M-a impresionat popasul de la Biserica Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil din Durleşti. Am ajuns acolo noaptea. Cerul era plin cu stele. Prin difuzoare se auzeau clar rugăciunile Vecerniei şi Utreniei. La sfârşit deodată răsună falnic cântecul: „Când era să moară Ştefan…”.

La miezul nopţii am ajuns la biserica „Cuv. Parascheva”. Deşi mi-era somn, eram fericită că mă aflu printre mulţimea credincioşilor care se rugau la această oră la Sf. Liturghie.

În zorii dimineţii am pornit pe ultimul segment, şi tot cu soarele, a cărui raze abia se iţeau, în faţă. Păşind spre Catedrala Mitropolitană aveam senzaţia că am fost la luptă şi ne întoarcem biruitori. Cu imnul Învierii şi al Biruinţei în inimă şi pe buze: „Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le” s-a încheiat procesiunea de invocare a milei lui Dumnezeu pentru ţară şi Chişinău.

Alina Ciobanu, cl. a XI-a, Chişinău