Hramul începe la biserică
Lecţii pentru suflet
Uneori, prinşi de pregătirea pentru sărbătoarea principală a localităţii în care trăim, uităm esenţialul – că hramul este, în primul rând Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Fără de aceasta îşi pierd valoarea şi însemnătatea lor mesele şi concertele. Ar fi ca şi cum l-am serba pe cineva în lipsa acestuia ori fără a-i purta respect şi cinste.
Chişinăul, de câţiva ani deja, trezindu-se din „somnul” sovietic, şi-a regăsit identitatea sa spirituală în revenirea la serbarea hramului municipiului – Acoperământul Maicii Domnului, astfel dând un exemplu bun tuturor oraşelor şi satelor din ţară, văduvite în bună parte de valorile tradiţionale adunate de moşii şi strămoşii noştri pe parcurs de veacuri.
Pocroavele sunt una dintre cele mai vechi şi mai frumoase sărbători ale noastre. Am putea spune – hramul ţării. Anume de Pocroave icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Hârbovăţ pe timpuri era adusă la Chişinău pentru închinare.
Sărbătoarea Pocroavelor îşi ia originea din Bizanţ, unde, în Biserica din Vlaherne s-a arătat „Împărăteasa Cerului, Apărătoarea întregii lumi, Preasfânta fecioară de Dumnezeu Născătoare, stând în aer şi rugându-se, strălucind ca soarele şi acoperind poporul cu cinstitul său omofor”. Săgeţi vin de peste tot asupra noastră – de la lume, de la trup şi de la diavol – şi, pentru a ne apăra de ele, ni s-a dat Acoperământul Maicii Domnului, care este scutul nostru în acest război.
Maica Domnului este ocrotitoarea Moldovei. Părintele Cleopa aproape în fiecare predică îi întreba pe creştini: „Aveţi voi icoana Maicii Domnului în casă? Dar candeluţă la Icoana Maicii Domnului aveţi?” Şi continua: „Să luaţi ocrotitoare şi ajutătoare pe Maica Domnului, mama noastră din cer şi de pe pământ, împărăteasa cerului şi a pământului”. Să-i urmăm sfatul.
Leo BORDEIANU