Neînfrânt, sufletul

Ian 24, 2012 by admin

Petre Ţuţea spunea: “Noi suntem creştini fără să vrem. Şi când suntem atei suntem creştini: că respirăm creştinismul cum respirăm aerul”. Adăugînd aici afirmaţia lui Mircea Eliade, privitoare la naşterea noastră în interiorul matricei ortodoxe şi pornind de la mărturisirea lui Hristos de către sfinţii, martirii şi toţi strămoşii noştri, s-ar părea că triumful Ortodoxiei este asigurat.

Dar experienţa căderii groaznice din credinţă din timpul sovietic ne îndeamnă să fim vigilenţi. Încă nu ne-am ridicat. Sistemul totalitar a lovit cu îndîrjire în locul cel mai vulnerabil – sufletul. Atît doar că nu a ţinut cont de faptul că acesta este şi locul cel mai de neînfrînt. Şi reuşita i-a fost vremelnică: a lichidat cărţi sfinte, răstigniri, biserici, mănăstiri, a exterminat preoţi şi simpli credincioşi, a scos din circuitul mîntuitor al ortodoxiei câteva generaţii. Însă vin alţi oameni, se tipăresc noi cărţi, se înalţă noi răstigniri care ne amintesc de jertfa Mîntuitorului, se repară şi se zidesc noi biserici şi mănăstiri în care, precum sute şi sute de ani în urmă, răsună triumfător:

“Cred întru unul Dumnezeu-Tatăl…

Şi întru unul Domn Iisus Hristos…

Şi întru Duhul Sfînt…”.

E de datoria noastră, a celor născuţi într-o ţară liberă şi democratică, a celor pentru care parlamentarii nicidecum nu se decid să voteze predarea în şcoală a religiei, adică a adevărului, a celor pentru care religia se predă doar facultativ sau opţional, să reînviem şi să promovăm valorile ortodoxiei, valorile cu care neamul nostru a înfruntat toate intemperiile istoriei, valorile care ne mai permit să ne unim şi să învingem.

Pentru aceasta am lansat „Scara spre cer”, ziarul care se editează în baza Cărţii Cărţilor, scrierilor Sfinţilor Părinţi, exegeţilor mai vechi şi mai noi, informaţiilor, opiniilor şi analizelor de ultimă oră.

Vă invităm să contribuiţi la elaborarea publicaţiei, care se vrea ziditoare de suflet, cu reflecţii, cazuri din viaţă, descrieri ale pelerinajelor la locurile sfinte, amintiri ale celor apropiaţi, imagini fotografice, să puneţi întrebări şi să reacţionaţi la temele care se iau în dezbatere.

Astfel, dragi copii, citind şi scriind „Scara spre Cer”, veţi participa la mărturisirea, păstrarea şi întărirea celui mai sfânt şi mai scump tezaur – credinţei strămoşeşti.

Leo BORDEIANU