Niciodată nu eşti mai puternic decât atunci, când simţi că Dumnezeu e cu tine

Oct 15, 2013 by admin

Oricine vine de la ţară, păstrează cu sine şi rădăcinile din care a crescut. Locul de baştină e şi iubire, şi durere, şi amintiri, şi lacrimi, şi speranţă şi multe alte trăiri unite printr-un singur nume – „Dor”…

Când s-au retras din Dacia (a. 271 d. Hr.), romanii i-au îndemnat şi pe localnici să treacă, împreună cu ei, Dunărea, la adăpost de dacii liberi, care luptau să-şi scoată fraţii de sub jugul Romei. „Aş merge cu voi, le-a răspuns un bătrân, dar nu sunt în stare să iau cu mine puţinul pe care îl am”. „Asta e bună!”, a exclamat unul dintre ofiţeri. Nu vezi câte care libere avem?”. „Văd, dar cum să încarc în ele mormintele străbunilor mei? Unde să pun izvoarele, pădurile şi munţii? E, oare, cineva în stare să-şi care ţara în spinare şi s-o aşeze într-un loc ferit de vitregii?”…

Am crescut pe lângă mănăstirea Cuşelăuca. Mai port şi azi în suflet dangătul clopotelor, icoanele sfinte şi, desigur, o prezenţă divină în tot ce mă înconjoară – prezenţă fără de care nimic nu mi-ar fi reuşit în viaţă.

Biserica a fost şi va rămâne primul şi cel mai mare dintre educatorii unui popor. Plasându-o în centrul şcolii, am vrut să dau de înţeles copiilor că nucleul personalităţii lor e spiritul. Un caracter greu se formează uşor. Unul activ şi serios necesită efort. Nu trebuie să facem economie de efort şi de suflet, când ne clădim pe noi înşine, când ne şlefuim ca personalităţi.

Niciodată nu eşti mai puternic decât atunci, când simţi că Dumnezeu e cu tine, că ceea ce faci tu pentru tine şi pentru alţii coincide cu ceea ce aşteaptă El de la tine… Nu Biserica are nevoie de om, ca să rămână în lumină, ci omul are nevoie de ea, ca să nu cadă în întuneric!

Aurelian SILVESTRU,

scriitor, director al Liceului Prometeu din Chişinău

Revista NOI