Apropierea de Lumină

Dec 9, 2013 by admin

Luminoase, pline de nădejde şi de bucurie duhovnicească sunt toate sărbătorile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Un loc deosebit printre acestea îl are sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică (4 decembrie).

Îndeplinindu-şi făgăduinţa dată Domnului în rugăciunile de a avea un copil, sfinţii Ioachim şi Ana, cu alai de rude şi fecioare cu făclii, îşi aduc fiica de trei ani la Biserică. Acolo ea rămâne în rugăciune, lucru manual şi fapte bune până la 15 ani.

Este semnificativă această vârstă de trei ani, ea fiind un îndemn pentru noi de a nu întârzia să păşim pragul bisericii. Iar copilăria Celei care „din oameni a răsărit şi pe Stăpânul – pe Domnul nostru Iisus Hristos – L-a născut” este un model de comportament şi de înaintare în virtuţi.

Dar cum urmăm noi exemplul Maicii Domnului, cum o cinstim?

Urmăm noi oare smerenia Ei? Sau ne simţim mai comod complăcându-ne în neputinţa mândriei?

Tindem noi oare spre curăţenia, castitatea, neprihănirea Maicii Domnului? Sau, trecând din clasă în clasă, ne molipsim de pildele rele, lăsăm să înflorească aceeaşi mândrie, invidia, setea de plăceri momentane, irascibilitatea?

Urmarea comportamentului Maicii Domnului, suişului Ei pe scara virtuţilor ar fi cea mai bună cinstire a Ei. Desigur, însoţită de rugăciuni cum ar fi „Cuvine-se cu adevărat…”, „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-Te…”, „Împărăteasa mea cea prea bună” ş.a.

Iar, cinstind-o pe Maica Domnului, pe Maica Luminii, ne apropiem cu sufletul de Fiul Său, de Lumină.

Leo BORDEIANU