Modernitatea credinţei strămoşeşti

Iul 28, 2014 by admin

Într-o discuţie, care ţinea de revenirea noastră anevoioasă la Dumnezeu, un „savant” chişinăuian a venit cu argumentul „forte” că ortodoxia nu mai este modernă. Dar cine oare trebuie s-o modernizeze? În sufletele cui, dacă nu în cele ale creştinilor ortodocşi, trebuie să se dea lupta şi să se facă zidirea noului?

Însă nu cu preţul uitării sau răstălmăcirii Sf. Evanghelii sau a scrierilor Sfinţilor Părinţi cum fac tot soiul de eretici şi sectanţi, care se ascund după nume „frumoase” şi ademenitoare pentru cei neştiutori.

Ortodoxia este de neclintit în canoanele sale. Aceasta ne susţine pe noi şi de aceasta se tem tot soiul de aventurieri şi noi „mesii”. Însă ortodoxia se înnoieşte, se modernizează odată cu schimbarea noastră, a sufletelor noastre. Da, suntem slabi şi neputincioşi, suntem produsul unei societăţi din care credinţa s-a extirpat metodic şi insistent. Dar nu suntem pierduţi. Sensibilitatea modernă nu este străină virtuţilor creştine. Sfinţii sunt printre noi. Despre aceasta ne vorbeşte şi faptul că în ultimul timp au fost canonizaţi foarte mulţi noi mucenici şi mărturisitori ai timpurilor de prigoană.

Nouă ne revine înalta misiune să ne descoperim valorile noastre veritabile, să deschidem scrisoarea trimisă de Cel de Sus, care unora dintre părinţii noştri nu a reuşit să se descopere, să facem totul pentru a nu fi o generaţie egoistă – „mie!”, – ci o generaţie pusă în slujba lui Dumnezeu şi a aproapelui nostru.

Atunci, în fervoarea discuţiei, nu am reuşit să-i răspund pe îndelete „savantului”. Dar iată cum, de peste veacuri, îl povăţuieşte şi ne povăţuieşte celebrul Amper: „La lumea văzută să te uiţi cu un ochi, iar pe celălalt să-l aţinteşti necontenit asupra lumii celei veşnice. Cu o mână cercetează natura, iar cu cealaltă ţine-te de poala veşmântului lui Dumnezeu, cum se ţine un copil de haina tatălui său”.

Leo BORDEIANU