Imperativul trezirii duhovniceşti

Iul 28, 2014 by admin

O, ţară, ţară, ascultă cuvântul Domnului!

Ier. 22,29

Suntem asemeni unor păsări cărora li s-au tăiat aripile şi li s-a dat libertatea de a zbura. Sistemul ateist a epurat din noi credinţa strămoşească, valorile ei, ne-a îndepărtat de Hristos într-atât încât aproape că nu-L mai vedem. Ne-a dezvăţat să-L vedem. Ne-a pus ochelari de cal confecţionaţi din idei şi valori false. A interpus între noi şi Hristos tot şirul păcatelor de care creştinul s-a temut dintotdeauna, supranumindu-le virtuţi. A exacerbat mândria, narcisismul. Ne-a despărţit nu numai de Dumnezeu, dar şi unul de altul.

Suntem slabi şi nu ne cunoaştem credinţa. Nu cunoaştem semnificaţiile şi dedesubturile înscenărilor din jur, nelipsindu-le zâmbetul afişat, obraznic. Rânjetul celui rău. Iar minţile luminate, învăţate pe banii oamenilor simpli şi menite să-i scoată la lumină, trişează sau, în cazul cel mai bun, tac.

Ne-am trădat pe noi înşine, uitând de Hristos şi de sfânta cruce, de valorile ortodoxiei care din veac în veac au susţinut poporul nostru, l-au zidit duhovniceşte, astfel întărindu-l şi permiţându-i să trăiască frumos şi demn, iar în caz de nevoie, să se apere cu arma în mână de duşmani.

Să ne apropiem de Hristos cu inima, cu cugetul şi cu fapta noastră. Astfel îl vom regăsi şi îl vom iubi pe aproapele nostru. Astfel ni se va lumina mintea şi ne vom contrapune sistemului răului în care ne-am împotmolit de-a binelea, vom reuşi să ieşim din mrejele pseudovalorilor străine: telemania, spiritul concurenţei cu orice preţ, goana după bunuri, hipertrofierea propriului eu.

Să ne apropiem de Hristos – cei puternici şi cei slabi în credinţă, cei învăţaţi şi cei neînvăţaţi, să conştientizăm că credinţa ortodoxă este unicul nostru scut de nădejde în timpul apostasic pe care îl trăim. Să ne asumăm responsabilitatea pentru Biserica noastră. Să ne aducem în ea potenţialul creator, iniţiativa şi înţelepciunea.

Să facem ceea ce nu au făcut părinţii noştri.

Leo BORDEIANU