Noi umblăm şi colindăm şi pe Domnul lăudăm

Ian 11, 2011 by admin

"Toată această procesiune, tot acest alai format din preoţi, copii, tineri, părinţi şi bunei parcă era rupt dintr-o altă lume, mai bună, mai prietenoasă şi mai frumoasă."

Anul acesta am participat şi eu la colindul Chişinăului. Tot auzeam că e ceva tare frumos, dar, totuşi, nu-mi puteam imagina în ce constă această stare sufletească specială. Vă mărturisesc că mi-a plăcut foarte mult. Ce anume? Totul! Începând cu sfânta icoană a Naşterii Dumnezeiescului Prunc însoţită de steaua de la Bethleem şi de Îngeri şi terminând cu vocile vesele şi pline de voie bună ce răsunau nestingherit pe străzile capitalei. Toată această procesiune, tot acest alai format din preoţi, copii, tineri, părinţi şi bunei parcă era rupt dintr-o altă lume, mai bună, mai prietenoasă şi mai frumoasă. Dintr-o lume unde frunţile sunt descreţite, unde stăpâneşte Frumosul şi Adevărul.

Îmi sălta inima la auzul cuvintelor rostite cu glas tare şi măreţ de părintele Anatolie, care îi felicita solemn pe orăşeni cu Naşterea Domnului, urându-le sănătate şi mântuire. Unde mai auzi oare astăzi cuvântul mântuire? Toţi îşi doresc bani, diverse bunuri şi haine, iar acest cuvânt dătător de viaţă – mântuire – nu-l mai auzi nici la televizor, nici la radio, el zace în uitare şi părăsire. Şi când, dacă nu de Naşterea Mântuitorului lumii să ne amintim că El ne-a adus mântuirea, că dacă nu vom merge după Cel ce astăzi S-a născut, vom pieri.

La acest colind al ţării am mers şi noi ca magii după stea şi după rază şi L-am aflat pe Hristos, bucurându-ne cu bucurie mare şi oferindu-i drept sălaş inimile noastre. Şi aşa cu micuţul Hristos în inimă am parcurs oraşul şi colindându-i pe oameni le-am împărtăşit marea bucurie: S-a născut Hristos, Mesia chip luminos.

Bucuria aceasta aş vrea să ne însoţească tot anul şi să se împărtăşească de ea toată lumea şi ţara mea scumpă.

Andrei MOCANU, cl. a IX-a
Chişinău