Cunoştinţele neînsemnate şi cunoştinţa adevărată

Dec 14, 2014 by admin

Şcoala ne dă multe cunoştinţe, ne suprasolicită, făcându-ne să înmagazinăm legi, date, nume. Dar toate aceste cunoştinţe nu sunt decât auxiliare, de ordinul doi. Iar cunoştinţa adevărată, care este Domnul nostru Iisus Hristos – “Calea, Adevărul şi Viaţa” – se trece sub tăcere.

Astfel, absolvenţii şcolii, fiind ţinuţi la distanţă de Sfânta Biserică, neavând conştiinţa păcatului, neaxându-se temeinic pe cele zece porunci Dumnezeieşti, nu ştiu de Dumnezeu, nu ştiu că nu e bine să furi, să ucizi, să fii desfrânat, să nu-ţi cinsteşti părinţii, nu ştiu de mărturisire, de împărtăşanie, de nevoia mântuirii, de veşnicia sufletului. Sunt nişte computere vii, pline de cunoştinţe.

“Credinţa adevărată, credinţa Creştină, spune Sfântul Nicolae Velimirovici, – aceasta e cunoaşterea descoperită de Dumnezeu oamenilor în privinţa celor mai de seamă lucruri: despre Unul Dumnezeu, despre suflet, despre calea vieţii, despre cealaltă lume şi despre Judecata lui Dumnezeu. Iar lucruri neînsemnate sunt acestea: cum se face săpunul din seu, cum se extrage fierul din minereu, cum se fac drumurile şi se ridică podurile, cum se numără, se socoteşte şi se măsoară, cum se sădeşte şi se altoieşte, cum se cunoaşte înţelesul. Şcoala modernă şi-a făcut sieşi şi lumii un dumnezeu din aceste cunoştinţe mărunte ale sale”.

Rezultatul acestei alegeri îl surprinde şi părintele Iustin Pârvu: „Instituţiile de învăţământ, din păcate, s-au transformat în factori anticreştini de modelare a copilului. Te învaţă să fii în pas cu ştiinţa raţionalistă şi cu lumea păcătoasă. Şcolile, până şi grădiniţa, au un scop satanic, de a te abate de la linia creştină – nu cumva să ajungi duminica la biserică”.

Numai întoarcerea credinţei în şcoală ar fi în stare s-o scoată din situaţia dificilă în care s-a pomenit. Căci se ştie că „cei ce lipsesc copiii de religie fac o crimă faţă de viitorul lor de oameni pe această lume şi de mântuire pentru toată lumea transcendentă: a nu face educaţie religioasă copilului e a proceda la o operaţie caracterizată de infirmizarea sufletului, e a amputa fiinţa umană de ceea ce are mai de preţ” (Vasile BĂNCILĂ).

Leo BORDEIANU